Partea bulgară

Tipologia ecosistemelor din Bulgaria se bazează pe o metodologie națională de evaluare și cartografiere a ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice, elaborate în cadrul proiectului MetEcoSMap în 2016. În funcție de mediu ecosistemele sunt împărțite în: acvatice și terestre (nivelul 1). Principalele 9 tipuri de ecosisteme stabilite pentru Bulgaria (nivelul 2) sunt distribuite în domeniul de aplicare al studiului, după cum urmează:

Agroecosisteme

Agroecosistemele cuprind acele terenuri utilizate pentru producerea de diferite culturi, cum ar fi de cereale, legume și fructe, plante industriale, care reprezintă culturi cultivate sau producție agricolă, sursă de hrană pentru oameni și animale, pentru producția de fibre, grăsimi vegetale sau ca sursă de energie.

În valea Dunării ele ocupă cea mai mare parte datorită reliefului, climei, și solului favorabile, și au condus la dezvoltarea agriculturii intensive.

In ciuda impactului uman important, care a dat contur agroecosistemelor, acestea sunt importante pentru menținerea biodiversității. Un exemplu sunt populațiile de păsări care iernează, cum ar fi gâsca cu piept roșu, care își găsesc baza de hrană pentru iarnă pe terenurile agricole din Dobrogea. Din acest motiv, pe teritoriul ariilor protejate, cum ar fi Zlatya, platoul Nikopol și Dobrogea litorală sunt incluse suprafețe mari de teren agricol.

Ecosisteme de pajişti

Ecosistemele de pajiști se referă la tipurile de vegetație naturală sau semi-naturală. Acestea cuprind grupe organice dinamice formate din diferite specii de plante, combinate cu grupe organice de animale de fermă, floră, faună, sol, apă și atmosferă. Ele fac parte din fermele agricole (pășuni, pajiști, garduri vii, zone tampon, terenuri nearabile și altele).

Situate neomogen în zona de studiu, ecosistemele de pajiști formează grupe mai importante pe marginea tuturor râurilor de șes, pe pantele văilor râurilor, în zonele înalte ale dealurilor și platourilor. Comunitățile de pajiști naturale, deși rămase în poligoane mici, sunt de mare importanță pentru menținerea diversității plantelor și animalelor.

Ecosisteme de arbuști și tufărișuri

În zona studiată se găsesc predominant ecosisteme de arbuști riverane și mlăștinoase. Sunt alcătuite din cenoze de arbuști pe malurile râurilor, lacurilor și mlaștinilor, în cazul în care speciile de arbori și arbuști nu depășesc 5 metri înălțime. La origine aceste cenoze au caracter derivat. Specii dominante sunt Tamarix ramosissima, T. tetrandra, Salix fragilis, S. purpurea și altele.

Astfel de cenoze sunt răspândite pe cele mai mari suprafețe de-a lungul Dunării și a marilor săi afluenți- Ogosta, Iskar, Vit, Osam și Yantra.

Ecosisteme marine

Litoralul Mării Negre este inclus în partea extremă de est a regiunii transfrontaliere. Ecosistemele marine sunt împărțite în: a) ape marine, partea corespunzătoare a fundului și substratul acesteia în direcția interioară a mării, de la linia de la care se măsoară apele teritoriale, până în zona extremă în care statul deține și/sau își exercită jurisdicția, în conformitate cu UNCLOS (Convenția ONU privind dreptul maritim) și b) ape de coastă, în conformitate cu Directiva-cadru privind apele (Directiva 2000/60/CE), și substratul său de fund corespunzător.

Ecosistemele în zonele cu vegetație rară și fără vegetație

Adesea, aceste ecosisteme au condiții meteorologice extreme în care se pot întâlni numai anumite specii specifice. Acest tip de ecosisteme includ roci goale, grohotiș, dune, plaje și câmpii nisipoase.

Mai multe zone semnificative de roci goale au fost identificate în obiectivele stâncile de la Belogradcik, munții Balcani de la Vratsa, carstul Karlukovski, Lom Ruse și litoralul Mării Negre. Bancuri de nisip, plaje și dune sunt răspândite de-a lungul Dunării, precum și în unele locuri aparte, în zona de norda a litoralului Mării Negre.

Ecosisteme de apă dulce

Ecosistemele de apă dulce cuprind toate râurile și lacurile, inclusiv corpurile artificiale de apă, de ex. numeroase lacuri artificiale și canale de irigare. În conformitate cu Directiva-cadru privind apele (DCA 2000/60 / EPC) apele de suprafață și subterane sunt împărțite în așa-numitele „corpuri de apă“. Un corp de apă este o parte independentă și semnificativă din apele de suprafeță și subterane cu caracteristici ecologice relativ omogene.

Multe râuri și lacuri cuprinse de studiu au fost declarate pentru diferite categorii de arii protejate și zone protejate de Natura 2000, datorită rolurilor ecologice pe care le indeplinesc. Dunărea și afluenții săi principali reprezintă coridoare ecologice importante cu funcții de conectivitate relevante pentru proliferarea și migrarea speciilor protejate.

Ecosistemele zonelor cu umezeală

Ecosistemele zonelor umede sunt cenoze dinamice din diferite specii de plante, faună, sol, apă și atmosferă. Acest tip de ecosistem este foarte fragil și sensibil, deoarece depinde în întregime de o sursă continuă de apă.

Cele mai importante zone umede din Bulgaria sunt descrise în Planul Național de conservare a celor mai importante zone umede din Bulgaria 2013 – 2022. O parte dintre ele au fost declarate zone umede de importanță internațională, conform Convenției Ramsar. Astfel de obiective din zona de studiu sunt Complexul Insulelor Belene, Insula Ibisha, Srebarna, lacul Durankulak și lacul Shabla.

Ecosisteme forestiere

Ecosistemele forestiere includ pădurile naturale și forestiere culturi de arbori predominante. Divizare de foioase, conifere și amestecate.

În zona de studiu, cele mai importante păduri sunt situate în zone muntoase și în zone cu teren accidentat: munții Stara Planina de Vest și podișul Prebalcanic, munții Balcani de la Vratsa, Karlukovo, muntele Tvardishka, Ruse Lom, Ludogorie. Mai mici ca suprafață, dar semnificative pentru conservarea biodiversității sunt pădurile de câmpie și riverane de pe Dunăre și afluenții săi.

Ecosisteme urbane

Ecosistemele urbane cuprind așezările omenești, inclusiv parcuri urbane și spații verzi, amenajare stradală, zone industriale și alte terenuri, influențate în mare măsură de om sau de acșiuni de origine artificială.

Deși ecosistemele urbane diferă de cele naturale, ele posedă, de asemenea, funcții de ecosisteme și oferă servicii ecosistemice. În unele cazuri, așezări sunt incluse în sfera de aplicare teritorială a ariilor protejate (parcurile naturale) și siturile protejate de Natura 2000.

 

Partea română

Aria de studiu cuprinde teritoriile județelor situate în zona de graniță cu Bulgaria, și anume, de la vest la est, Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărași, Constanța. Zona are un potențial turistic ridicat, însă nu este valorificat îndeajuns.

În județul Mehedinți sunt prezente toate treptele de relief – de la munții (ex. Munții Mehedinți), podiș (ex. Podișul Mehedinți), dealuri (ex. Dealurile Motrului), la câmpie (ex. Câmpia Blahniței). Turismul poate fi practicat tot timpul anului datorită condițiilor climatice favorabile – climat temperat continental cu influențe mediteraneene. În Mehedinți se găsesc trei resurse naturale extrem de valoroase: Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Național Domogled-Vale Cernei și Geoparcul Platoul Mehedinți.

Județul imediat următor este Dolj unde predomină relieful de câmpie, iar oferta naturală constă în mare parte din zone de câmpie și lacuri. Clima caldă temperată cu influențe mediteraneene oferă posibilitatea de a practica turismul în marea parte a anului.

Județul Olt este constituit în mare parte din zone de câmpie și dealuri, și, la fel ca în cazul județului Olt, clima permite practicarea turismul în mare parte din an.

Județul Teleorman este plasat în totalitate în Câmpia Română, iar peisajul cel mai notabil este cel de luncă, din Lunca Dunării. Potențialul turistic al județului Teleorman este reprezentat numai prin sitrile Natura 2000 aflate în proximitatea Fluviului Dunărea.

Județul Giurgiu, aflat tot în Câmpia Română, se evidențiază prin prezența Parcului Natural Comana, devenit deja o atracție turistică consacrată. Perioadele cele mai propice pentru practicarea turismului sunt din mai până în august și noiembrie-decembrie.

Județul Călărași este situat în sudul Câmpiei Bărăganului și teritoriul lui găzduiește numeroase bălți și lacuri. Fiind mărginit de Dunăre și Brațul Borcea, peisajul conține ostroave sălbatice, lacuri și bălți care sunt exploatate în mare parte în turism de weekend. Potențialul turistic al zonei este ridicat.

Județul Constanța este printre cele mai dezvoltat județe din țară din punct de vedere turistic. Ieșirea la Marea Neagră prezintă o concentrație mare de stațiuni turistice pe litoral. De asemenea, relieful de podiș (Podișul Dobrogei) este unul foarte ofertant – aici se găsesc chei, peșteri, canarale, păduri bogate etc.